marți, 26 august 2008

August mesmerizing session

Dupa luni de zile ma reapuc sa-mi vars dulcele si amarul in vitrinele voastre. Nu aveti nimic mai bun de facut decat sa cititi ce cuvinte imi curg mie de la creier catre degete si apoi la voi pe calea cablului, a telefonului sau a aerului.De fapt , nu aveti de ce sa cititi articolul asta.

Sunt indignat si dezgustat, atatat si nervozat, impacient si temator...

Atat de dezgustat incat nu am de gand sa fac public linkul asta... il voi scrie doar ptr mine... si cine are net si fidelitate catre blogul meu va reusi sa il citeasca... Am zis sa scriu ceva ptr ca cineva chiar mi-a atras atentia ca nu am mai scris de mult.. therefor, here I am, writing and shit. Chiar si domnul Marinescu m-a tras de urechi ptr ca nu am mai scris, mai ales despre el.

Sunt indignat de faptul ca mereu cerem mai mult de la fiecare si ... pentru nimic. Chiar si de la noi insine. Cer de la mine sa pot sa imi termin treaba dar.. treaba never ends. S-au adunat atatea si se aduna in continuare... si nu se mai termina de luni de zile.. Am fost in concediu 3 zile si numai in prima zi nu m-am gandit decat la relaxare si liniste... apoi a aparut iar stresul vietii de zi de zi... ganduri legate de munca, de planuri, etc... cum de nu se mai termina?

Sunt nervozat pentru ca dupa un concediu in care am reusit sa ma linistesc un pic, sa imi fac venele sa dispara din imagine, pana si ridurile reusisera sa mai dispara, femeia isi ia rolul in serios si face ce stie ea mai bine: nervi barbatului. Cred ca ar trebui sa ajungem la un consens intre sexe. Un document semnat in care barbatul sa zica ce vrea si ce nu vrea de la femeie si invers. Si daca nu se respecta, atunci sa urmeaze pedeapsa cu inchisoare. Ar trebui sa luam cazul si sa il studiem, cu misoginism. Pentru ca cele doua sexe sunt total diferite, de la infatisare la gandire, de la gesturi la reactii, de la etc1 la etc2... Ca punct final al paragrafului trag concluzia ca sunt mult mai obosit decat eram inainte de concediu.

Sunt atatat ptr ca unele persoane nu pot uita trecutul si ca ce s-a intamplat ieri, acum 1 an sau acum 20 de ani au fix aceeasi importanta si actualitate. Ca exemple fictive: prima cearta, uitarea unei aniversari si faptul ca ai facut pe tine la 3 ani. Toate au aceeasi importanta si toate sunt actuale. Unii oameni nu se schimba niciodata. Asa ca ar trebui sa ne invatam copii sa nu faca pe ei niciodata pentru ca va fi categorizat toata viata!!! Cam asa merge logica unora. Am scris articolul asta ptr mine asa ca nici nu ma intereseaza daca intelegeti sau nu capitolul asta... prea obosit ca sa imi pese.

Sunt impacient ptr ca am ascultat deja prima piesa de pe noul album metallica... si este fantastica... Astept cu nerabdare 12 septembrie cand voi putea asculta restul pieselor... Este singura formatie care, in ciuda ritmului infernal, reuseste sa ma calmeze. Imi amintesc cum am adormit avand langa mine o vechitura de radiocasetofon si doua casete trase prost pe care se aflau albumele Black Album si Load. Nu puteam sa adorm si doar ele ma calmau atat de mult incat puteam adormi linistit... Chiar daca riscam in fiecare seara ca acea banda a casetei sa se rupa din cauza lipsei facilitatii de auto-stop al casetofonului... si in fiecare dimineata opream incercarea casetofonului de a incarcera banda casetei ce se zbatea ca pe ultima suta de mm de plastic... Acum, in era mp3-ului, boxele mele reusesc sa aibe acelasi efect ... reusesc sa ma faca sa adorm pe ritmurile metallica. Desi, ca un om ce nu mai are nevoie de suzeta ca sa adoarma ca atunci cand era bebe, ar trebui sa nu am nevoie de metallica pentru a adormi fara ganduri in cap...

Sunt temator pentru ce va urma sa vina... sunt obisnuit sa stiu ce ma poate astepta pe o perioada mai lunga, sunt un om cu un plan*, neobisnuit sa fiu luat prin surprindere de lucruri. Probabil cand iti pierzi concentrarea si calmul din ce in ce mai des nu mai poti vedea lucrurile per ansamblu si pe o perioada lunga... Am intrat iar in cutia din care ma apreciam ca am reusit sa ies... vedeam lucrurile din afara, acum le vad dinauntru... vreau un cutter sa ies din cutie... vreau calm si liniste sa ma pot redresa...

Cer prea mult? Oare linistea nu e compatibila cu oamenii? Cand oare ma voi trezi intr-o dimineata si sa nu fac nimic? Sa ma intind 5 minute in pat, dupa o fuga la baie si un dus copios sa ma asez pe veranda, sa iau ziarul si cafeaua, sa stau sa citesc de bahmuteanca, elodia si toate celelalte vesti secundare ale zilei, apoi sa ma ridic, sa privesc cerul si sa intreb: "Oare ce pot sa nu fac azi? Cum as putea sa ma linistesc mai mult de atat?"... si sa ma arunc in pat si sa dorm iarasi... Cand?

Waiting for the one
The day that never comes
When you stand up and feel the warmth
but the sunshine never comes
No the sunshine never comes **


*articolul a fost scris in modul cel mai serios.. nu am incercat nici o gluma... desi clar asta cu "sunt un om un un plan" e clar o incercare de gluma, eu fiind un zeu cu un plan magnific.
** Extras din "The Day that never comes", Metallica, 2008, primul song de pe noul album Death Magnetic.

© Micutz @ 2007-2010